Biserica de lemn de la Vorniceni

Biserica de lemn cu hramul Sfantul Dumitru se afla in satul Vorniceni din judetul Botosani, la o distanta de 7 km fata de calea ferata Dorohoi – Iasi. Biserica din Vorniceni, posibil cea mai veche biserica de lemn din județul Botoșani , nu are o pisanie, inscriptie sau un alt document prin care sa fie atestat ctitorul sau anul ridicarii acestui asezamant. Constructiv se aseamana in mare masura cu biserica de lemn din Putna. Dupa ce vatra satului s-a mutat, in anul 1821, logofatul Nicolae Rosetti a intervenit pentru a stramuta biserica in mijlocul comunitatii. Traditia spune ca aceasta biserica a fost construita taindu-se stejarii seculari ai unei paduri batrane ce se intindea pe langa fosta amplasare a satului, curatindu-se astfel locul pe care a fost ridicata apoi biserica. Ulterior bisericuta a fost stramutata de pe deal, jos in vale, in sat, deoarece fiind izolata era pradata de talhari. Pe cateva icoane din catapeteasma este inscriptionat anul in care au fost daruite bisericii, astfel incat, pe o icoana a Fecioarei Maria se poate citi anul 1783, iar pe o alta se zareste anul 1785. Din cele prezentate se poate deduce cu usurinta ca, in anul 1774, biserica de lemn din Vorniceni exista, iar ca orice monument de lemn a suferit, de-a lungul timpului, interventii in vederea refacerii. De exemplu, in anul 1902, a fost inaintata catre protopop o situatie morala si materiala a bisericii, din care aflam ca inca se oficiau servicii religioase, doar ca se dorea trecerea la biserica de zid, deoarece biserica de lemn era intr-o stare proasta din cauza vechimii pe care o detine . intretinuta de satenii din Vorniceni, a fost acoperita o perioada cu sindrila, dar in anul 1915 acestia au hotarat sa contribuie cu bani proprii la inlocuirea acoperisului cu tabla zincuita. In plus, preotul paroh, Ioan Ionescu, a imprumutat, in data de 24 iunie 1915, de la Banca Populara, suma de 100 de lei, pentru a finaliza lucrarea inceputa in ianuarie de catre mesterul Costache Gh. Arnautu, zis si a Chiricesei. Biserica a ramas sub aceasta forma pana in anul 1929, cand un incendiu a avut loc in aceasta parte a satului. Au fost inaintate cereri de refacere a monumentelor din sat dupa incendiu, iar pagubele pentru biserica de lemn au fost evaluate la 100.000 lei. Catapeteasma impresioneaza prin vechime, fiind impodobita cu icoane pictate pe lemn, despartind in mod simbolic altarul de restul bisericii. Naosul este delimitat de pronaos printr-un perete despartitor, cu o deschizatura larga, avand pe ancadrament icoane ce atesta prin imagine vechimea monumentului. Biserica este lipsita de pictura atat in interior cat si pe exterior, dar modul in care au fost conservate barnele o claseaza pe lista monumentelor cu o arhitectura impresionanta. Acoperisul bisericii este din sindrila, fiind lucrat dupa tehnica populara in solzi , iar partea de jos a streasinei este alungita pentru a proteja peretii de degradare, fiind decorata cu cateva elemente din lemn. Intreaga biserica este asezata pe o temelie din piatra ce are rol de consolidare a constructie.