Casa dateaza din anul 1860, fiind inscrisa in Lista Monumentelor Istorice ale Romaniei din anul 2010, sub codul LMI – BT-II-m-B-01974. Imobilul a fost cumparat de tatal compozitorului, Costache Enescu, in anul 1910, iar fiul sau a locuit aici vreme de 9 ani. Casa a devenit muzeu in 1957, fiind organizata astfel de un grup de intelectuali din Dorohoi, in frunte cu profesorul Constantin Radinschi. Muzeul adaposteste astazi o colectie importanta ce include documente si obiecte de mare valoare apartinand marelui muzician: mobilier de epoca, un pian, o bagheta, viori, partituri si manuscrise, o pereche de ochelari, un costum de concert, carti, fotografii, scrisori personale, precum si distinctii ce i-au fost acordate de-a lungul carierei sale. Printre acestea se afla si o statueta pe care distinsul muzician a primit-o cand a fost desemnat cetaţean de onoare al municipiului Dorohoi. intregul tezaur al muzeului este inclus pe lista bunurilor din Patrimoniul Cultural Naţional. Despre pian se stie ca a fost realizat in anii 20, fiind cumparat de la Viena de Tinca, matusa tanarului Enescu, special pentru a-i fi daruit acestuia. Maestrul obisnuia sa cante la el de fiecare data cand isi vizita tatal. Aici, asa cum sta scris pe piatra de marmura de la intrare, in popasurile sale mai indelungate, compozitorul a realizat o parte din opera sa: Simfonia a III-a, cvartetul cu pian nr.2 op.30, dar si altele. in 2005, muzeul a fost reorganizat, astfel ca aici functioneaza acum si un salon muzical ce gazduieste periodic concerte si recitaluri. si daca o vorba populara spune ca peretii au urechi, nu gresim daca spunem ca peretii acestei case au ureche muzicala. Pentru ca transforma fiecare interpretare gazduita aici intr-o experienta magistrala.