Judetul MARAMURES

Construit in 1969, este primul planetariu din Romania, oferind zilnic prezentari ale stelelor si ale fenomenelor astronomice. Pe langa partea stiintifica, planetariul mai adaposteste o bogata si singulara colectie filatelica, adunand mai mult de 650 de timbre din peste 65 de tari. Colectia este disponibila spre vizitare doar la cerere.

Informatiile si imaginile preluate de pe discover-maramures.com

Cel mai important muzeul de profil din Romania detine un vast si impresionant inventar de flori de mina si geme din exploatarile miniere din Maramures, multe din ele fiind rare sau chiar unice în lume. Recent a fost deschisa o noua aripa expozitionala unde vor putea fi admirate noi flori de mina din colectia de peste 16.000 de piese a muzeului.

Informatiile si imaginile preluate de pe discover-maramures.com

Aflat peste drum de Muzeul de Etnografie, prezinta case tradiţionale din lemn si instalaţii tehnice autentice din cele patru zone etnografice ale Maramuresului. Aici se mai gaseste si o biserica de lemn construita in 1630 in satul Chechis si adusa in muzeu in anul 1939.

Informatiile si imaginile preluate de pe discover-maramures.com

Gazduit într-o cladire din secolul al XVIII-lea, muzeul adaposteste o expozitie permanenta, constand dintr-o bogata si valoroasa colectie de tablouri, sculpturi si grafica. Acestea sunt creatii ale cunoscutei scoli Baimarene de Pictura, organizatie artistica ce a serbat de curand 110 ani de existenta. In afara colectiei permanente, reflectand diferite etape din istoria orasului, muzeul mai organizeaza si expozitii temporare, cu diferite tematici.

Informatiile si imaginile preluate de pe discover-maramures.com

Alei frumos pavate, sute de băncuţe, concerte de promenadă, teren de tenis, locuri de joacă pentru copii şi iubitul trenuleţ sunt doar câteva din lucrurile care fac ca parcul -Regina Maria- din Baia Mare să fie o frumoasă carte de vizită a oraşului. Este zona perfectă pentru o plimbare şi datorită faptului că aici, indiferent de vârstă, orice băimărean poate să-şi petreacă timpul într-o manieră plăcută, sute de băimăreni sau turişti pot fi văzuţi în parc indiferent de oră sau de zi. Bunicii şi copiii pot sta împreună la locurile de joacă amenajate lângă pavilionul destinat seniorilor, tinerii îndrăgostiţi se pot plimba pe aleile parcului sau să stea pe una din terasele frumos amenajate, iar adulţii au o sumedenie de opţiuni având în vedere că în apropierea parcului există două muzee, diferite atracţii turistice sau pot să se relaxeze admirând împrejurimile.

Dintotdeauna Parcul -Regina Maria- a facut parte din preferinţele băimărenilor şi datorită istoriei sale. În perioada interbelică, Baia Mare era un oraş cochet şi liniştit cu o populaţie de aproximativ 14.000 locuitori, cu o istorie culturală şi minieră bogată. Era cunoscut sub denumirea de -oraşul Şcolii de Pictură-, iar pentru fumuseţea peisajului şi pentru atmosfera boemă şi multiculturală fusese numit -Barbizonul Ardealului-. Acesta, fusese declarat staţiune climaterică, era vizitat de numeroşi străini, iar autorităţile locale se străduiau, ca prin acţiunile lor să crească prestigiul oraşului.

Încă din acele vremuri, Parcul -Regina Maria- reprezenta unul din cele mai importante elemente care alcăutuiau staţiunea climaterică Baia Mare. Parcul s-a înfiinţat în secolul al XIX-lea şi, până la Unirea din 1918, a purtat denumirea de -Parcul Szechenyi-. Era o adevărată perlă a oraşului – fiind vizitat de numeroase personalităţi ale timpului – inclusiv de romancierul maghiar Jokai Mor. Mai mult, cunoscutul ziarist local Krizsan Pal, vorbeşte în 1933 în lucrarea -Oglinda Oraşului Baia Mare- despre obiectivele turistice şi culturale din oraş pentru a veni în întâmpinarea dorinţelor turiştilor care doreau să-şi petreacă vacanţele sau timpul liber în oraşul nostru, precizând faptul că parcul a luat fiinţă prin cedarea succesivă de teren în favoarea Primăriei. Astfel, partea de mijloc a parcului a fost donată oraşului în anul 1841 de către fraţii Homoroy Ferdinand şi Pal. Partea de sud, cumpărată de un bancher, Stol Bella în anul 1891 de la familia Virag, a ajuns ăn cele din urmă şi ea în proprietatea Primăriei. Partea de nord, aflată în proprietatea numitului Karoly Laszlo, a fost cumpărată de Societatea de Tir şi vândută mai apoi oraşului cu condiţia construirii unei case de tir.

Photos: Kornis Feri

Informatii preluate de pe adevarul.ro

Inaugurat in anul 1904 in edificiul fostei monetarii a orasului, muzeul adaposteste in prezent diverse colectii, printre care: sigilii, unelte ale breslelor medievale, arme, ceasornice, aparatura fotografica, ceramica antica, instrumente de tehnica miniera, numismatica (monede, medalii), etc.

Informatiile si imaginile preluate de pe discover-maramures.com

Biserica de lemn din Breb se distinge drept una dintre cele mai semnificative monumente de acest gen din Maramureş, Transilvania şi din întreaga ţară datorită în primul rând vechimii structurii construcţiei, din 1622, turnului din 1531, cel mai vechi păstrat şi ferm datat la bisericile de lemn din ţară, apoi prin pictura murală din 1626, parţial vizibilă, una dintre cele mai vechi păstrate în bisericile de lemn din ţară, prin colecţia valoroasă de icoane de secol 17, 18 şi 19, sculptura cu caracter de unicat a grinzii bolţii, şi prin acoperişul arhaic păstrat sub cel actual.

Imagini si informatii: Kornis Feri

Cunoscută şi ca biserica de lemn din Poienile Glodului, biserica se află în Maramureşul istoric şi a fost construită în 1632 de obştea satului. Localitatea Poienile Izei este atestată documentar prima dată în anul 1430. În Diplomele maramureşene din 24 noiembrie 1430, 18 iunie 1450 si 22 iunie 1458 această localitate este menţionată datorită stabilirii de proprietăţi, fiind atribuită ca donaţie unui descendent nobiliar. În decursul timpului s-a numit Poienile lui Ilieş, apoi Poienile Şieului, a Glodului, până la inspirata denumire de acum.

Este lesne de înţeles că, existând aici o comunitate, aceasta a fost preocupată să-şi construiască o biserică, fapt atestat documentar abia in anul 1604. De remarcat că în vârf, imediat sub cruce, se află o semilună din metal, despre care se spune că a fost amplasată pentru ca biserica să nu fie distrusă de năvălitorii tătari şi turci. Este cunoscut faptul că în incursiunea lor în Maramureş, din anul 1717, tătarii au incendiat toate comunităţile de pe Valea Izei cu bisericile şi casele lor şi au luat mulţi robi, scăpând doar biserica din Ieud, datată în 1364, şi cea din Poienile Izei, protejată de semiluna islamică.

Imagini si informatii: Kornis Feri

Mănăstirea Dragomirești este situată pe cursul superior al Izei, la altitudinea de 500 de metri, pe o colină între comunele Săliștea de Sus și Dragomirești. Complexul mănăstiresc se află în comuna Dragomirești, județul Maramureș, la 45 de kilometri Sud-Est de Sighetul Marmației și la 33 de kilometri Sud-Vest de Vișeul de Sus.

Este o mănăstire de călugări, reînființată în anul 1990, având hramul Sfântul Prooroc Ilie (20 iulie) și Nașterea Maicii Domnului (8 septembrie).

Prima biserică din lemn din Dragomirești a fost construită în anul 1772 și a fost mutată la Muzeul Satului din București. A doua biserică a fost construită prin grija monahului Pimen Moldovan în anii 1926 și 1927. Biserica a căzut pradă unui incendiu în anul 1949. A treia biserică din lemn a fost construită între anii 1951-1957, în vatra satului. În jurul acestei bisericuțe se constituie obștea călugărească în anul 1990, închegată de ieromonahul Sofronie Perta.

În anul 1993 a fost clădită lângă mănăstire Casa cu Paraclis ce adăpostește o icoană făcătoare de minuni. Icoana Maicii Domnului cu Pruncul datează din secolul al XVII-lea și a fost salvată din cenușa bisericii arse în anul 1949. Icoana făcătoare de minuni are o particularitate: piciorul stâng al Mântuitorului este în formă de palmă. Icoana este unicat la nivel național și se spune că celor care se roagă la ea li se împlinesc dorințele.

Imagini si informatii: Kornis Feri

Manastirea Barsana apartine de Episcopia Maramuresului si Satmarului si este situata la 22 km sud-est de orasul Sighetul Marmatiei, la iesirea din satul Barsana, aproape de malul Izei. Barsana este printre cele mai vechi localitati si este atestata la anul 1326.

La Barsana au existat doua vetre monahale: una in partea sud-estica a hotarului, in locul numit Valea Slatinei (Parul Calugarului), iar alta in partea sud-vestica a hotarului, pe dealul Humana, la izvoarele vaii, care astazi se numeste Valea Hotarului, iar in documentele secolului al XIV - lea e amintita cu numele Valea Manastirii. Sihastria de la Parul Calugarului, datand de pe la inceputul sec. al 14-lea si repede prefacuta in manastire de obste, va fi fost mutata, in a doua jumatate a aceluiasi veac (spre 1390, sub voievodatul lui Balcu si al lui Drag), dincoace de Iza, in locul numit La Poduri (-Podurile Stramtorii-, devenite mai apoi -Podurile Manastirii-).

Voievozii Balcu si Drag, carora li s-au alaturat si boierii din sat, au inzestrat manastirea cu terenuri arabile, fanete, paduri si alte bunuri, fiind in acest fel ctitorii manastirii iar Manastirea Barsana poate fi numita, pe drept cuvant, manastire voievodala. In prima jumatate a sec al XVIII-lea, manastirea detine un rol important atat in timpul uniatiei cat si ca resedinta a Episcopiei Ortodoxe Romane a Maramuresului intre anii 1735-1740.

Informatii si imagini preluate de pe crestinortodox.ro

Infiintat in anul 1981, muzeul este cea mai mare si mai complexa prezentare din Romania a satului traditional maramuresean si a elementelor de tehnica populara din aceasta zona. Ideea de baza a muzeului este gruparea gospodariilor in jurul bisericii, la fel ca in satele din judet, toate ulitele ducand spre aceasta. Biserica (ridicata in 1621 la Oncesti) este amplasata pe o colina de unde domina intreg 'satul', reafirmandu-si rolul de element central in viata comunitatilor din zona.

In muzeu sunt expuse peste 30 de gospodarii (cele mai vechi datand din sec. XVI) cu anexele si instalatiile traditionale (granar, grajd, fantana, presa de ulei, caruta) iar unele din case au mobilierul si dotarile originale (cuptorul, oalele, ustensilele din bucatarie, razboiul de tesut, leaganul copiilor).

Vizitatorii vor remarca stilul diferit de constructie a caselor si al anexelor care variaza in functie de regiunea de unde gospodaria provine dar si in functie de secolul constructiei. Astfel pot fi admirate case din zona Borsa, Ruscova, Mara-Cosau, Campulung la Tisa, Sapanta sau Valea Izei, printre acestea gasind si locuinte maghiare, evreiesti sau ucrainene.

Muzeul este deschis de marti pana duminica de la 10.00-18.00 (aprilie-septembrie) si 08.00-16.00 (octombrie-martie). Adresa muzeului este: Sighetu Marmatiei, Dealu Dobaies, Nr. 1. Pentru pretul biletelor sau mai multe informatii despre muzeu sunati la +40-262-314229.

Informatiile si imaginile preluate de pe discover-maramures.com

Aceasta este casa unde cunoscutul scriitor Elie Wiesel, laureat al Premiului Nobel pentru Pace (1986), a trait pana la varsta de cincisprezece ani (1928-1944), inainte sa fie deportat impreuna cu toata familia la Auschwitz si Buchenwald. Muzeul adaposteste o importanta colectie de fotografii, mobilier si alte obiecte care au apartinut comunitatii evreiesti din Sighetu Marmatiei.

Informatiile si imagini preluate de pe discover-maramures.com

Biserica de lemn din Hoteni a fost construită în 1657 de credincioșii localității Slatina și a fost cumpărată și adusă aici pe Tisa până aici în 1895. Este o construcție dreptunghiulară cu acoperiș etajat, acoperit cu șindrilă și turn clopotniță cu foișor. Biserica este folosită de ortodocși și greco-catolici.

Imagini si informatii: Kornis Feri