Judetul SIBIU

În documentele vechi localitatea apare sub numele de Valea Mariei (-Marienthal-); legenda spune că Maria a fost o tănără care, împreună cu un grup de colonişti saşi, ar fi întemeiat satul.

De cum au ajuns aici, în jurul anului 1260, saşii au construit o bazilică cu trei nave, cu turn-clopotniţă dotat şi cu o tribună spre nava centrală pentru comite. Însă, pentru a se apăra în calea atacurilor necontenite ale turcilor, aceştia au fortificat biserica în 1500 prin adăugarea unui zid de incintă şi a unor turnuri de apărare.

În biserică, sub podea se află o fântână ce altădată servea alimentării localnicilor adăpostiţi în biserică în timpul invaziilor.

Altarul realizat în stil baroc avea la început şapte statui sculptate; dintre acestea, doar una a mai rămas astăzi, cea reprezentându-l pe Mântuitorul.

În turn se păstrează trei clopote, dintre care clopotul cel mare pare să fie databil din secolul XV şi poartă o inscripţie cu majuscule.

Imagini si informatii: sibiu-turism.ro

În secolul XIII aici exista o bazilică în stil romanic, însă pe parcursul secolelor următoare, datorită invaziilor turceşti a fost necesară extinderea şi fortificarea acesteia. Astfel, în 1466 este menţionată biserica fortificată din Agnita, biserică construită pe nucleul fostei bazilici romanice, în stil gotic, însă cu îmbinări armonioase de elemente renascentiste şi baroce.

Biserica mai păstrează şi astăzi vechile incinte de fortificaţie şi turnurile de apărare: Turnul Clopotniţă, Turnul Croitorilor, Turnul Cizmarilor, Turnul Dulgherilor şi bineînţeles Turnul Slăninilor, turn în care, după obiceiul săsesc din întreaga Transilvanie, breslaşii îşi depozitau slănina. De fapt, sarea folosită pentru conservarea slăninii a atacat lemnăria turnului în timp, astăzi unele bârne fiind putrede.

În 1466, regele Matia Corvin acordă Agnitei -jus gladii-, dreptul de a condamna prin execuţie cu spada, precum şi permisiunea de a ţine, în caz de război, jumătate din totalul bărbaţilor apţi de luptă, pentru apărarea cetăţii, cu motivarea că localitatea ar fi situată la graniţele Transilvaniei. Dreptul acesta era foarte important în Evul Mediu dovedind consideraţia de care se bucura localitatea respectivă, dar şi faptul că numărul locuitorilor era unul destul de important.

O legendă povesteşte despre un asediu îndelungat al otomanilor la Agnita. Întreaga populaţie se adăpostea în cetate, însă proviziile erau pe sfârşite şi curând aveau să capituleze în faţa inamicilor. Curajul Ursulei, fiică de tabăcar, a salvat cetatea. Aceasta s-a îmbrăcat în zdrenţe, a luat o talangă în mâini şi a ieşit din cetate urlând. Înfăţişarea ei a speriat duşmanii care nu ştiau ce arătare e aceea...au fugit cu toţii, iar cetatea Agnitei a fost salvată! Astfel a izvorât povestea lolelor, dar asta este o altă poveste...

Imagini si informatii: sibiu-turism.ro

Satul -celor o mie de dealuri- aşa se numeşte Movile în dialectul săsesc -Hundertbücheln-. Denumirea nu e una întâmplătoare; satul e situat într-un peisaj cu totul spectaculos, înconjurat de dealuri împădurite şi fâneţe invadate de flori şi plante variate, pârâuri şi izvoare limpezi.

În secolul XV, biserica veche a fost întărită cu ziduri de apărare şi turnuri. Biserica reprezenta locul de adăpost pentru toţi locuitorii în timpul atacurilor, iar turnurile de apărare deveneau şi depozite pentru alimente - Turnul Slăninilor şi Turnul Prunelor. Acesta din urmă se remarcă încă de departe, dintre dealuri, prin acoperişul său în formă de coif cu o siluetă elegantă.

În secolul XVI, pornind de pe turnul de S şi până pe turnul de N, ocolind pe la V vechea curtină, se mai construieşte un zid ce închide o a doua incintă.

Despre clopotniţa bisericii se crede că ea ar proveni de la o biserică mai veche, judecând după fisura ce o desparte de zidul navei.

Imagini si informatii: sibiu-turism.ro

Stejărişu a fost dintotdeauna un sat mic, cu localnici mereu nevoiţi să fugă din calea inundaţiilor.

Prima biserică a localităţii se afla dincolo de râul Hârtibaci, către nord. În 1867 s-au scos la lumină fundamentele vechii biserici, dar pietrele ei au fost folosite pentru repararea drumului, în cele din urmă acestea dispărânt total.

La fortificarea ei, pe la 1500, s-a construit, la capătul vestic unul dintre acele masive turnuri de piatră, care s-au înălţat tot pe atunci şi în satele învecinate - Ruja, Iacobeni, Netuş, Movile, Noiştat.

În 1860, incinta interioară a fost demolată la reconstrucţia bisericii, materialul de construcţie fiind folosit la mărirea bisericii. Ca urmare, turnul nord-estic care făcea parte din incinta interioară, stă azi complet izolat, la numai un metru distanţă de biserică.

Imagini si informatii: sibiu-turism.ro

Dealul Frumos poseda, încă din prima jumătate a secolului XIII, o bazilică romanică cu trei nave, cor pătrat, închis spre est cu o absidă semicirculară, fără clopotniţă. Transformarea acestei bazilici într-o biserică hală-gotică, fortificată cu două turnuri de apărare, a fost dată de mai multe ori ca exemplu pentru evoluţia construcţiei bisericilor săseşti din Transilvania.

Se crede că cele două turnuri au fost ridicate în secolul XV, iar transformarea în biserică-hală s-a efectuat la începutul secolului XVI.

Împărtăşind soarta comună aproape tuturor bisericilor romanice din sudul Transilvaniei, bazilica de la Dealul Frumos suferă la începutul secolului al XVI-lea o serie de transformări gotice, încheiate probabil în 1522, an înscris în nişa geminată de deasupra intrării din colţul de nord-est al cetăţii. În 1914, construindu-se o nouă sală comunală, turnul pentagonal a fost inclus în ea. În timpul săpăturilor necesare fundamentului a fost descoperit un cimitir ce s-a aflat în apropierea primei bazilici.

Lucrările de fortificare au avut loc în mai multe etape, pentru ca în primii ani ai secolului XVI, vechea bazilică să devină o biserică-hală gotică, înconjurată de un puternic zid de apărare şi turnuri defensive.

Imagini si informatii: sibiu-turism.ro

În anii 1205-1206 a sosit în această parte a Transilvaniei un grup de călugări cistercieni veniţi de la mănăstirea Igriş (jud. Timiş), aceasta din urmă fiind prima mănăstire cisterciană de pe teritoriul României, fondată în anul 1179.

Nu departe de localitatea Cârţa de astăzi, pe malul stâng al Oltului, aceştia au ridicat o construcţie simplă din lemn, însă câţiva ani mai târziu au adus maiştrii pietrari din Franţa care au ridicat o adevărată construcţie gotică. De fapt, noua biserică a avut un adevărat rol iniţiator şi de inspiraţie în arhitectura viitoarelor biserici fortificate din Transilvania.

Cistercienii aveau un stil de viaţă plin de restricţii concentrându-şi munca doar în interesul laicilor. Aceştia au adus la Cârţa soiuri de viţă nobilă tocmai din Burgundia...se spune că, datorită restricţilor la hrană, vinul era singurul care le dădea putere.

Vara, călugării de la abaţia din Cârţa mergeau în Franţa la abaţia-mamă din Pontigny pentru a se pune la curent cu ultimele descoperiri. Pentru a se apăra mai bine împotriva inamicilor şi-au construit două grote în apropierea mănăstirii unde se ascundeau. Legendele spun că aceştia ar fi săpat chiar şi un tunel ce pornea de sub altarul bisericii şi care ducea până la râul Olt.

În anul 1474, regele Matei Corvin a desfiinţat abaţia, deoarece localnicii din împrejurimi se plângeau mereu că aceasta ar fi cauza atacurilor necontenite ale inamicilor.

În ciuda distrugerilor monumentul şi-a păstrat arhitectura impunătoare: capiteluri, chei de boltă, ferestre, console şi chiar portalul de vest din secolul XV.

Astăzi biserica este frecventată de comunitatea evanghelică din localitatea Cârţa.

Imagini si informatii: sibiu-turism.ro

Conceput ca un centru etnocultural, Muzeul cuprinde o expoziţie Gheorghe Lazăr, o colecţie de artă populară intitulată generic Maria Spiridon, una de sticlărie, o colecţie de icoane pe sticlă şi cercuri pentru deprinderea meşteşugurilor tradiţionale.

Imagini si informatii: primaria-avrig.ro

În secolul XIII, coloniştii saşi ajunşi în zona Avrigului au construit pe locul actualei biserici evanghelice o bazilică romanică de dimensiuni mult mai mici. Prin secolul XV, în urma întregului proces de reconstrucţie şi fortificare a bisericilor din Transilvania, biserica de la Avrig a fost şi ea întărită cu ziduri de fortificaţie şi transformată în biserică sală.

Datorită modificărilor aduse, biserica a păstrat diverse elemente în stiluri arhitecturale diferite: portal romanic, sculpturi gotice, elemente de interior baroc.

În anul 1770, baronul Samuel von Brukenthal, ce tocmai îşi construia în vecinătatea bisericii noua reşedinţă de vară, a donat acesteia un ceas ce funcţionează şi azi.

Imagini si informatii: sibiu-turism.ro

Datând de la începutul secolului al XVIII lea biserica a fost construită pe locul uneia mai vechi, în forma unei nave simple străpunsă de ferestre Gotice. Deosebit de valoroasă aici este pictura, de o înltă ţinută artistică. Frescele au fost lucrate de meşterii Ionaşcu şi Pană începând din 1762.

Un fapt rarisim în partea aceasta de ţară este decorul exterior format din patru nişe pictate în frescă şi un brâu de medalioane.

Imagini si informatii: primaria-avrig.ro

Zona de agrement cuprinsă între Avrig şi Poiana Neamţului, întinsă de-a lungul râului Avrig este o zonă deosebit de pitorescă în care s-au construit în ultimii anii numeroase case de vacanţă. La jumătatea acestei văi se găseşte Cabana Ghiocelul cu posibilităţi de cazare şi servirea mesei, iar la punctul terminus, la 14 km din Avrig este Cabana Poiana neamţului, la o altitudine de 750 m, într-o vale extrem de frumoasă , sunt create şi aici condiţii de cazare şi masă. De la Poiana Neamţului porneşte poteca spre Cabana Bârcaciu, pe muntele cu acelaşi nume, loc din care traseele alpine pornesc în mai multe direcţii : spre Şerbota şi Negoiu, spre Lacul Avrig sau spre Suru.

Imagini si informatii: primaria-avrig.ro

De cum te apropii de Hosman vei vedea turnul bisericii fortificate străjuit din depărtare de culmile munţilor Făgăraş.

Dubla incintă a înconjurat la începutul secolului al XVI-lea o bazilică romanică, ale cărei elemente stilistice foarte elocvente situează monumentul în al optulea deceniu al secolului XIII, - dispoziţia planimetrică fiind aceeaşi întâlnită la bazilicile din zona Sibiului în acel secol. Atacurile inamicilor au impus fortificarea acesteia două secole mai târziu când i-au fost adăugate două rânduri de ziduri de apărare, turnuri şi bastioane. Chiar şi aşa, localitatea a căzut pradă armatei lui Vlad Ţepeş care, în 1456, a incendiat Hosmanul. Dovadă stau chiar proiectilele de tun din piatră încastrate în zidul incintei.

Incinta din jurul bisericii a fost construită în secolul XV, când se construieşte o curtină dublă, cu două turnuri pe zidul exterior şi patru turnuri pe zidul interior. Turnul de poartă uneşte cele două incinte şi păstrează încă hersa din lemn, deasupra căreia se poate citi anul 1502.

În 1903, când s-a înlăturat molozul înalt de 1 m ce rămăsese de la dărâmarea colateralelor, s-a descoperit vechiul paviment din cărămizi hexagonale ale colateralelor adesea întâlnit la vechile bazilici romanice transilvănene.

Biserica se deosebeşte prin tema iconografică a întregului decor. Încă de la intrare ne va atrage atenţia partea exterioară a portalului pe care sunt reprezentate animale fabuloase şi personaje fantastice ce îşi au corespondentul în portalul Domului Sf. Ştefan din Viena. Asemănarea aceasta nu este una pur întâmplătoare; se spune că, la construcţia bisericii au participat calfe venite de la Viena.

Scenele pictate în interiorul bisericii ne invită la o adevărată călătorie în lumea fantasticului, dar ne dau şi o lecţie asupra vieţii: personaje zoomorfe, personaje biblice sau fantastice, fiinţe supranaturale şi scene dramatice ne atrag atenţia asupra veşnicei lupte dintre bine şi rău, dintre materie şi spirit, dintre divin şi diabolic.

Imagini si informatii: sibiu-turism.ro

Construcţia a fost începută în 1762 din dorinţa generalului Bucow, guvernatorul Transilvaniei şi terminată de baronul Samuel von Brukenthal, cel care i-a urmat lui Bucow.

Castelul a fost construit în stilul barocului târziu, corpul central cu un portal în stil baroc este înconjurat de doua aripi de clădiri mai mici. Palatul are un parc întins până în lunca Oltului, amenajat în terase cu multe cursuri de apă, cu cascade, bazine, cu alei cu specii rare de arbori şi arbuşti. Fântâna arteziană din bazinul central a fost construită după planurile celebrului arhitect vienez Blaumann.

Imagini si informatii: primaria-avrig.ro

Încă din perioada medievală, Cisnădia era recunoscută pentru numărul mare al breslelor, dar mai ales pentru tradiţia în meşteşugul postăvăritului şi ţesătoriei. Învecinarea cu satele din Mărginimea Sibiului, unde creşterea oilor era îndeletnicirea principală, a permis apariţia atelierelor de prelucrare a lânii.

În secolele XVIII-XX aceste ateliere se transformă în manufacturi și fabrici, în perioada comunistă, Cisnădia era cunoscută ca un adevărat centru al industriei textile, covoarele din lână fabricate aici erau vândute în lumea întreagă.

Muzeul din incinta cetăţii săseşti prezintă diverse obiecte de uz meşteşugăresc într-o ordine cronologică ce ne poartă din cele mai vechi timpuri ale existenţei Cisnădiei şi până la începutul secolului XXI când la Cisnădie încă mai funcţiona vestita fabrica de covoare.

Imagini si informatii: sibiu-turism.ro

Pe locul actualei biserici a existat mai întâi o bazilică romanică, urme ale acesteia fiind descoperite chiar sub podeaua sacristiei. Bazilica a fost ridicată probabil în secolul XIII odată cu întemeierea localităţii.

Biserica de astăzi a fost contruită în secolul XIV, în stil gotic. Ulterior, pentru a face faţă invaziilor necontenite, biserica a fost înconjurată cu ziduri şi turnuri de apărare. Astăzi se mai păstrează 4 turnuri şi zidurile înalte de 6-7 m, prevăzute cu metereze. În biserică există numeroase obiecte deosebit de valoroase precum stranele de la 1528, altarul din 1779, orga din 1807 şi baldachinul amvonului datat în 1746. Un alt element important al acestei biserici este hersa, aflată deasupra portalului de nord, care s-a păstrat intactă din 1525.

La intrarea în curtea bisericii se află un mic muzeu al culturii săseşti unde puteţi admira costume tradiţionale săseşti, fotografii şi alte obiecte donate de membrii comunităţii din Valea Viilor. Biserica se află pe lista monumentelor protejate - UNESCO.

Imagini si informatii: sibiu-turism.ro

În sec. al XIV-lea Şaroş se putea probabil mândri cu o comunitate puternică, care a reuşit să ridice o bazilică gotică de mari dimensiuni, cu trei nave, dar fără turn. Ca toate bisericile fortificate, şi aceasta a cunoscut transformări de-a lungul secolelor, dictate de raţiuni de spaţiu şi de apărare: navele laterale au fost demolate, nava centrală şi probabil şi corul au fost fortificate, iar pe partea de vest a bisericii a fost ridicat în sec. al XVI-lea turnul clopotniţei, prevăzut iniţial cu drum de strajă pe console de lemn.

Atât din punct de vedere al soluţiilor constructive, cât şi al detaliilor se poate spune că biserica fortificată prezintă destule similarităţi cu catedrala evanghelică din Sibiu. La fel de interesant este aşa-numitul -bastion rotund-, în fapt rămăşiţe ale unei capele romanice.

Imagini si informatii: kirchenburgen.org

Biserica din Curciu s-a păstrat aproape neschimbată, a fost construită la începutul sec. al XV-lea. Valoarea remarcabilă a bazilicii cu trei nave şi cor poligonal constă în plastica sa arhitecturală deosebit de bogată. La cor se găsesc ferestre cu muluri si menouri bine conservate, iar la turn ferestrele bifore în stil gotic. Sculpturile ce împodobesc portalurile, turnul, ferestrele, contraforţii, precum şi capitelurile, cheile de boltă, sedilia, tabernacolul şi uşa sacristiei au fost create în jurul anului 1427. La începutul sec. al XIX-lea au fost construite navele laterale, astfel realizându-se secţiunea transversală a unei biserici hală. În aceaşi perioadă nava principală şi cele laterale au fost acoperite cu tavan plat. Catul de apărare al turnului a fost dărâmat în anul 1913, materialul rezultat fiind folosit pentru construirea fleşei ascuţite de azi, acoperită cu tablă de zinc. Din ansamblul fortificat s-a păstrat zidul de incintă cu turnul de poartă folosit inţial ca intrare, precum şi o capelă gotică integrată în acest zid.

Biserica fortificată din Curciu a fost ridicată pe un deal în centrul satului. Intrarea se face prin turnul porţii. Înăuntru se află o capelă cu osuar, o cameră în care în trecut erau păstrate oasele decedaţilor.

În biserica din Curciu se găsesc multe sculpturi arhitectonice din secolul al XV-lea, tipice regiunii Mediaş. Pe faţada vestică bogat decorată se pot vedea o pasăre, o mască şi un monstru cu un cap de om în gheare.

Imagini si informatii: kirchenburgen.org

Biserica a fost construită în secolul XV de către comunitatea săsească din localitate. Un secol mai târziu, aceasta a fost fortificată prin adăugarea unui zid de incintă şi a turnurilor de apărare.

După anul 1300, Bazna a aparţinut Scaunului Mediaş ca sat liber, documentele vremii atestând acest lucru. Biserica păstrează încă, în cor, un tabernacol, cu o reprezentare a lui Iisus, care datează din 1504. De asemenea, un element mai rar întâlnit, este faptul că în turnul clopotniţă, care are rol şi de turn de poartă, se mai păstrează trei clopote din secolele XIV-XV, printre puţinele rămase din acea perioadă. Clopotele bisericilor fortificate săseşti au fost topite în timpul Primului Război Mondial, pentru fabricarea uneltelor de război.

Imagini si informatii: sibiu-turism.ro

Biserica ce purta hramul Sf. Margareta a fost atestată pentru prima dată în anul 1414. În anul 1545 aceasta a intrat în proprietatea comunităţii evanghelice luterane din Mediaş devenind centrul comunităţii săseşti locale.

De-a lungul timpului biserica a fost înzestrată cu numeroase obiecte de artă laică sau religioasă. Printre acestea, se remarcă cristelniţa realizată în bronz masiv în cea de-a doua jumătate a secolului XIV.

La sfârşitul secolului XV autorităţile au decis să înalţe turnul bisericii să îl construiacă cât mai înalt, mai înalt chiar decât cel al bisericii Sf. Ştefan din Viena. Se pare că dorinţa lor L-a mâniat pe Dumnezeu care, drept pedeapsă ar fi înclinat turnul. Astăzi, acesta are 8 m înălţime şi o inclinaţie de la verticală de 2.28 m.

Turnul bisericii poartă numele de Turnul Trompeţilor deoarece, un trâmbiţaş anunţa mereu, din turn, pericolele ce ameninţau cetatea. În acest turn a fost reţinut Vlad Ţepeş în anul 1476, din cauza unui conflict avut cu regele Ungariei Matia Corvin.

Pe pereţii interiori se pot admira şi astăzi mai multe picturi murale executate în secolele XIV-XV.

Imagini si informatii: sibiu-turism.ro

Anul în care Copșa Mare a fost menționat pentru prima data este 1283. Curând este ridicată o bazilică gotică cu 3 nave și un turn. La începutul secolului al XVI-lea edificiul este fortificat, zidurile deasupra navei principale au fost supraînălțate și prevăzute cu guri de tragere. Turnul clopotniță este îmbogățit cu un drum de strajă iar corul este supraînălțat. Ansamblul bisericii fortificate se diferențiează de toate celelalte prin așezarea sa în spațiu, silueta bisericii mulându-se pe formele de relief. Acest aspect se vede foarte bine de la distanță, unde privitorul are impresia că cetatea bisericească este parte organică a peisajului. În interiorul bisericii adaptarea construcției la relieful se observă prin absida înălțată, pe care se ajunge urcând câteva trepte.

În secolul al XVIII-lea comunitatea recondiționează interiorul bisericii. Baldachinul, amvonul și cristelnița sunt realizate în stil baroc. În secolul al XIX-lea altarul gotic este înlocuit cu unul classicist datat 1854. Altarul original, cu statuete din lemn, a fost restaurat și este expus în sacristia bisericii parohiale din Sibiu. Orga și ceasul datează din secolul al XIX-lea.

Imagini si informatii: sibiu-turism.ro

Iniţial actuala biserică a fost o mănăstire cisterciană transformată în 1400 în biserică catolică. În perioada 1540-1550 a fost impus la Richiş cultul evanghelic. Astfel, saşii richişeni au trecut şi la transformare fizica a bisericii. Pentru că erau mândri şi vroiau o biserică cu ziduri cât mai albe şi mai curate au văruit biserica an de an, astfel, nu după mult timp, grosimea varului de pe pereţi era de aproape un deget.

Zidul de fortificaţie a fost adăugat prin preajma anului 1500. În dreptul bisericii se poate remarca turnul clopotniţă detaşat de clădirea bisericii şi asta deoarece iniţial, ordinul cistercian nu avea voie să construiască un turn pe biserică.

În anul 1957, noul preot sosit a mobilizat întregul sat pentru a curăţi varul învechit de pe pereţi şi a scoate din nou la iveală frumoasele motive ale goticului timpuriu. Biserica de la Richiş este o comoară de netăgăduit ce se lasă treptat descoperită de ochiul iscusit al vizitatorului. Interiorul abundă în motive zoomorfe, vegetale şi antropomofe inedite.

Imagini si informatii: sibiu-turism.ro

Biserica a fost construită în secolul XIV, iar sanctuarul a fost reconstruit în anul 1400 în stil gotic internaţional.

Şi această biserică a fost fortificată cu ziduri şi turnuri de apărare, însă astăzi doar o simplă centură din zidul de fortificaţie mai poate fi admirată.

Biserica de la Mălâncrav se distinge însă printr-un element cu totul deosebit, şi anume pictura murală din interiorul acesteia- o pictură narativă gotică ce datează din secolul XIV. Pictura redă întâmplări biblice de la Geneză şi până la Patimile lui Iisus permiţând o mai bună înţelegere a credincioşilor şi o apropiere a acestora de Dumnezeu.

Localitatea a fost reşedinţa familiei nobiliare Apafy, care mai stăpânea, pe lângă Mălâncrav şi satele Stejărişu, Noul Săsesc, Roandola, Floreşti şi Criş. Mălâncravul intră, în următoarele secole, în proprietatea familiilor Betheln şi Haller.

Imagini si informatii: sibiu-turism.ro

Pe o colină, în centrul Biertanului, se află una dintre cele mai impunătoare şi bine fortificate cetăţi ţărăneşti din Transilvania.

Un adevărat centru economic al zonei, declarat în secolul XVI şi centru al episcopatului săsesc, Biertanul devenea o ţintă râvnită de mulţi năvălitori. Era nevoie de o biserică cât mai impunătoare înconjurată de puternice ziduri de apărare.

Biserica a fost construită la începutul secolului XVI sub forma unei biserici-hală în stil gotic târziu. Aceasta şi-a păstrat aspectul până în zilele noastre, iar elementele din interior sunt valori inestimabile a căror poveste merge cu secole în urmă. De cum intraţi în biserică privirea vă va fi luată de impozantul altar cu cele 28 de scene pictate, amvonul din secolul XVI, stranele realizate artistic în relief plat, covoarele anatoliene şi impresionanta uşă a sacristiei.

Dispunerea celor 3 incinte ce înconjoară biserica, cele 6 turnuri de apărare şi 3 bastioane ne dezvăluie lucruri atât de interesante legate de viaţa zilnică a locuitorilor. Accesul în cetate se face printr-o scară acoperită ce trece pe lângă Turnul Paznicului (azi o mică librărie e amenajată aici), iar la capătul scării, în faţa bisericii se află o piatră mare pe care, demult, erau aşezaţi toţi răufăcătorii pentru ca întreaga comunitate să îi recunoască.

Imagini si informatii: sibiu-turism.ro

Biserica se află pe deal deasupra satului. A fost construită în secolul XIV, urmând ca două secole mai târziu să fie fortificată prin construcţia zidului de apărare şi a turnurilor.

Corul este supraînălţat în primii ani ai secolului al XVI-lea, iar biserica ocazie cu care biserica preia rolul defensiv, acelaşi cor fiind fortificat şi dotat cu guri de tragere.

Biserica avea o boltă în plasă gotică însă în secolul al XIX-lea se renunţă la ea, tot acum construindu-se şi balcoanele pe părţile de nord şi vest ale bisericii. Turnul de poartă, construit pe partea de est a bisericii, este unul impresionant şi este dotat cu guri de tragere orizontale, putându-se observa şi urmele unor elemente specifice existenţei unei herse.

Biserica este înconjurată de patru turnuri defensive, care simbolizează cele patru puncte cardinale.

Imagini si informatii: sibiu-turism.ro

În secolul XIII, primii colonişti sosiţi la Moşna au construit o mică bazilică romanică. Trei secole mai târziu însă, renumele localităţii şi mai ales prosperitatea locuitorilor i-a determinat pe aceştia să construiască în locul bazilicii o biserică mult mai mare.

Astfel, la începutul secolului XVI, vestitul meşter pietrar Andrea Lapicida alături de calfele sale punea bazele celei mai frumoase biserici-hală din zona Târnavelor.

Biserica, deşi construită în stil gotic târziu, păstrează încă elemente din vechea bazilică. Pe măsura trecerii anilor şi intensificării atacurilor turicilor în Transilvania, şi la Moşna au fost construite zidurile de fortificaţie. Lucrările au început în 1520 când a fost construit turnul de observaţie, două turnuri de apărare şi două bastioane. A fost construit apoi zidul cetăţii cu o înălţime de 9 m care înconjoară biserica.

In anul 1496 îi sunt înălţate navele laterale ale basilicii romanice cu contraforţi, ridicată în jurul anului 1260, căpătând astfel un aspect de biserică hală. Din clădirea iniţială s-au păstrat doar zidurile bisericii şi turnul (astăzi fiind integrat în acoperiş) . În podul navelor laterale se pot vedea încă ferestrele romanice rotunde din registrul superior, fiind acoperite în anul 1783 prin construirea unei bolţi deasupra navei centrale.

În această perioadă s-a extins şi corul, interiorul fiind decorat cu perechi de coloane toscane la arcul de triumf şi adosate pereţilor. Mobilierul datează din secolul al XVIII-lea. Zidul de incintă cu turn de poartă fiind construit între secolele XIII şi XV. Partea interioară este construită pe aproape întreaga lungime cu camere şi grânare masive, pe două niveluri, prin spatele lor trecand drumul de strajă. Acoperişul cămărilor, construit într-o singură apă, este prelungit, protejând de-a lungul secolelor şi până în zilele noastre lăzile de grâu ale sătenilor.

Imagini si informatii: kirchenburgen.org

Biserica actuală a fost ridicată după ce s-a efectuat demolarea vechii bazilici romanice. În anul 1836 s-a construit o biserică sală, completată în anul 1867 cu un turn. Interiorul bisericii este un frumos model de biserică clasicistă, în care şi-au găsit adăpost altarul din anul 1751 şi orga din anul 1816, ambele provenind din vechea bazilică. Din fortificaţii nu se mai păstrează la momentul actual decât ruine, dar, in schimb se pot remarca de o parte şi de cealalta a şoselei principale structura satului tradiţional, cu drumurile înguste şi gospodăriile tipice.

Localitatea Apoldu de Sus reprezintă una dintre cele trei aşa-numitele 'sate ale landlerilor', în care s-au aşezat în decursul secolului XVIII protestanţii deportaţi din Austria. Aici şi-au păstrat limba şi portul, pentru că au găsit aşeazarea pustiită şi masiv depopulată , formând astfel majoritatea conlocuitoare. Apoldu de Sus s-a dezvoltat începând cu secolul al XIII-lea, ajungând astfel una dintre cele mai importante aşezări săseşti. La mijlocul secolului XVII satul a fost incendiat şi distrus, iar în următorii ani populaţia a fost decimată de foamete, epidemii şi războaie. Din anul 1689 s-a păstrat un raport al preotului local asupra situaţiei disperate. Sosirea landlerilor la mijlocul secolului al XVIII-lea a adus cu sine şi o îmbunătăţire a situaţie economice locală.

Imagini si informatii: kirchenburgen.org

Ocnenii lucrau de zor la construcţia noii bazilici când, în 1241, au fost atacaţi de hoardele tătare. Au suferit multe pagube, iar construcţia bisericii a fost reluată doar câţiva ani mai târziu. Când au terminat biserica, meşterii constructori au adăugat şi un zid masiv în jurul acesteia, pentru a o feri de răutăţile invadatorilor.

Biserica mai păstrează şi astăzi elemente romanice deşi, de-a lungul timpului, a fost refăcută şi îmbogăţită cu elemente gotice, baroce şi renascentiste. De cum intraţi în biserică veţi observa amvonul. Este deosebit pentru că reprezintă una dintre cele mai vechi sculpturi romanice în piatră din Transilvania.

În biserică se păstrează încă fragmente de pictură murală aparţinând pictorului sibian Vincentius, datând de la începutul secolului al XVI-lea.

Imagini si informatii: sibiu-turism.ro

Căsuţa bătrânească din Sălişte este o căsuţă veche, desprinsă parcă din poveştile bunicilor. Odăile sale micuţe, împovărate cu obiecte tradiţionale vechi şi pereţii încărcaţi de ani şi chipuri de sfinţi care te urmăresc de peste tot, ferestruica mică, de o palmă, şi opaiţul de langă scriptura scorojită te duc într-o altă lume, o lume de demult, mai simplă, mai liniştită, mai tainică şi mai frumoasă.

O inscripţie de pe rama ferestrei marchează data anului 1841; în anul 1999 a fost cumpărată de proprietarii actual, restaurată, iar acum poarta sa este mereu deschisă celor ce vor să o viziteze.

Imagini si informatii: www.sibiu-turism.ro

Localitatea Sălişte a fost considerată o -Capitală spirituală a Mărginimii-, iar această titulatură nu este una deloc la întâmplătoare. Existenta numărului mare de academicieni şi oameni de ştiinţă care s-au născut la Sălişte au dus renumele localităţii, iar astăzi două săli ale muzeului le sunt dedicate. Aici puteţi admira cărţi, documente, lucrări de artă, tablouri şi lucrări de ştiinţă prin care s-au remarcat academicienii şi oamenii de ştiinţă din Sălişte de-a lungul timpului.

Muzeul cuprinde şi elemente de port popular, costumele tradiţionale din Sălişte, care sunt cunoscute în întreaga ţară, şi alte exponate ce redau viaţa săliştenilor, preocupările şi tradiţiile lor de altădată.

Imagini si informatii: www.sibiu-turism.ro

Este locul unde puteţi descoperi una dintre cele mai importante colecţii de artă populară săsească din România. Găzduit de o frumoasă clădire-monument, muzeul este organizat pe trei secţiuni: galeriile de artă populară, sala de expoziţii şi conferinţe şi depozitul-expoziţie dedicat în special iubitorilor de colecţii de artă săsească.

În ceea ce priveşte patrimoniul muzeului, peste 8300 de piese se împart în trei colecţi: ceramică, port textile şi obiecte de mobilier.

Imagini si informatii: sibiu-turism.ro

Loc ideal pentru pastrarea spiritului romanesc autentic, Muzeul in aer liber din Dumbrava Sibiului este asezat intr-un adevarat paradis, in rezervatia naturala --Dumbrava Sibiului--. Dispunand de un lac si de peste zece kilometri de alei, muzeul prilejuieste plimbari de tot felul, de la clasicul mers pe jos, pana la un scurt tur cu trasura sau cu sania. Vegetatia luxurianta ii ajuta pe oameni sa respire aer curat, dar si sa ignore pentru cateva minute sau ore agitatia obisnuita a orasului. O vizita in Muzeul in aer liber din Dumbrava Sibiului are si aceasta caracteristica de a te face sa uiti cu usurinta de problemele zilnice, transpunandu-te intr-o lume diferita, cu care inveti treptat sa comunici. Este o lume creata demult, de secole, in decursul unei istorii in care romanii si-au creat un spatiu al lor, care sa-i deosebeasca de altii, facandu-i sa se simta unici, creativi, conferindu-le un sentiment al statorniciei si ajutandu-i sa reziste in fata celor care au vrut sa-i schimbe, intr-un fel sau altul.

Muzeul in aer liber se intinde pe o suprafata de 96 ha, din care expozitia propriu-zisa ocupa 42 de hectare. Vizitatorii au la dispozitie un Pavilion Muzeal Multicultural, cu birou de informare turistica inclus, doua restaurante, doua pensiuni, un spatiu de joaca, 4 parcari, peste 10 km de alei, numeroase locuri de popas, spatii destinate demonstratiilor practice si multe alte elemente menite sa le faca sederea cat mai agreabila.

Povestea Muzeului ASTRA incepe in urma cu mai bine de un secol, odata cu primele manifestari ale unui vis al romanilor din Transilvania de a organiza la Sibiu, sub egida Asociatiunii pentru Literatura Romana si Cultura Poporului Roman, o colectie etnografica. Aceasta avea rolul de a pune in valoare cele mai reprezentative marturii despre specificul romanesc, despre ceea ce ne diferentia in comparatie cu alte popoare, lucruri si fenomene care puteau explica tuturor cine suntem. --Productele-- maiestriei romanilor trebuia sa reprezinte dovada creativitatii tehnice si ale harniciei acestui neam. Prima expozitie a Muzeului Asociatiunii, institutie de la care provine numele ASTRA, a avut loc in 1905.

Informatiile si imagini preluate de pe turism.sibiu.ro

Podul Minciunilor este unul dintre cele mai importante simboluri ale orasului. Reconstruit la 1859 de firma Friedrich Hütte in locul unui alt pod din lemn, Podul Minciunilor este primul pod de fonta din Romania. Pentru ca a fost si primul care nu a fost construit pe piloni, i s-a spus --podul culcat--. in limba germana cuvantul --culcat-- (lugenmarchen) era omonimul cuvantului --minciuna-- si a inceput sa fie numit de catre localnici --podul minciunilor-- de unde au aparut legendele care-i justifica denumirea.

Dintre numeroasele legende legate de acest pod, cea mai populara ramane legenda potrivit careia daca cineva spune o minciuna cat timp se afla pe pod, acesta se va prabusi. Loc preferat de tinerele cupluri pentru promenada, podul se remarca prin piesele de rezistenta decorate cu rozete si cu cate un brau de elemente inscrise in cercuri descrescatoare ornate cu motive vegetale si geometrice neogotice. Acestea poarta pe latura sudica stema Sibiului, iar pe latura nordica inscriptiile --1859--, respectiv --Friedrich Hütte--. Cele patru piedestale de la capatul podului, mai robuste, realizate din piatra, sustin corpuri de iluminat din fonta turnata. Balustrada metalica a podului consta din opt panouri cu cercuri cu decor radial, goticizant.

Informatiile si imaginile preluate de pe turism.sibiu.ro

sec. 13, refacut in 1542

Este singurul dintre cele 3 porti de acces in prima incinta de fortificatii care s-a pastrat si dateaza din sec. XIII, parterul turnului fiind cea mai veche constructie pastrata din Sibiu.

Forma actuala dateaza din 1542. Turnul se prezinta sub forma unei constructii masive din caramida, cu un singur etaj, avand la primul nivel o trecere boltita prin care se ajunge la scarile care fac legatura dintre --Orasul de sus-- si cel --de jos-- in directia strazii Turnului, iar in lateral o trecere arcuita spre COLTUL ISPASIRII (BUSSWINKEL) de sub zidul curb ce delimiteaza gradina casei parohiale.

Informatiile si imagini preluate de pe turism.sibiu.ro

Situat intre cele mai importante doua piete ale orasului, mai precis la coltul dinspre miaza-noapte – rasarit al Pietei Mari, Turnul Sfatului a fost din totdeauna simbolul caracteristic al orasului Sibiu. Numele turnului provine de la functia de aparare asupra portii de intrare in cea de-a doua incinta, situata in imediata apropiere a cladirii ce adapostea primaria Sibiului, mentionata documentar in anul 1324. Având initial functia de turn de fortificatie, de aparare, din a doua incinta de fortificatie, acesta se prabuseste partial in anul 1585, in urma unui cutremur. Parterul si primele doua etaje apartin astazi constructiei originale din sec. XIII. in anul 1588 turnul este reconstruit cu ajutorul contributiei cetatenilor orasului.

in anul 1720 paznicii turnului primesc ordin din partea magistratului de a repeta la toba, la fiecare jumatate de ora, bataia ceasului. Acoperisul isi schimba infatisarea de-a lungul timpului, de la unul scund, piramidal, la cel piramidal octogonal inalt, flancat de patru turnulete care serveau drept semn de drept de judecatorie a orasului. Forma actuala a turnului dateaza din lucrarile de reconstructie executate intre anii 1824-1826. Accesul in interior se face printr-o usa de mici dimensiuni, de unde, prin intermediul unei scari spiralate, se ajunge la etajele superioare. Sunt 141 de trepte de urcat pâna la ultimul etaj. La penultimul etaj se poate observa mecanismul ceasului, iar ultimul etaj prezinta un punct de observatie peste orasul vechi.

PROGRAM DE VIZITARE: 10:00 - 20:00, Intrare: 2 RON

Informatiile si imaginile preluate de pe turism.sibiu.ro

1337 - 1366

Este un turn de flancare alipit incintei a III-a, avand la baza un plan circular. De la nivelul cornişei, turnul primeşte forma unei prisme octogonale incheiata in portiunea superioara printr-o parte ieşita in exterior sustinuta de console cu guri de pacura intre arce. A fost restaurat in 1967. Zidul care face legatura cu Turnul Olarilor este o reconstructie recenta a vechiului zid de aparare.

Informatiile si imagini preluate de pe turism.sibiu.ro

Biserica Evanghelica este una dintre cele mai impresionante cladiri gotice din Transilvania. A fost ridicata in sec XIV pe locul unde exista o veche biserica inca din secolul 12. Cladirea este dominata de turnul pe sapte nivele cu cele patru turnuleţe pe colţuri, semn ca orasul avea dreptul de condamnare la moarte (in latina ius gladii, literal --dreptul sabiei--). In turn se ajunge urcand 192 de trepte care se opresc la cele 4 turnuleţe de unde se ofera o vedere generala a orasului. Punctul de observare este situat la 55 m. in turn se gasesc 3 clopote.

Pentru multe secole aici se gasea locul de veghe al paznicului de incendii. Turnul bisericii are 73,34 m inalţime, este cea mai inalta construcţie din Sibiu. Legenda spune ca sasii sibieni, vrand sa inalţe pentru biserica lor cel mai inalt turn, au mers in delegaţie la comunitatea de sasi din Bistriţa, pentru a se inspira. Acolo au masurat cu o franghie inalţimea turnului bisericii, iar seara au fost invitaţi la ospaţ de bistriţeni. imbatandu-i pe cei din Sibiu, mesterii bistriţeni le-au taiat pe ascuns o porţiune din franghie. Astfel turnul celei din Bistriţa a ramas cel mai inalt din Transilvania, cu ai sai 75 de metri. Este al doilea turn cu ceas ca vechime din Romania. Ceasul actual dateaza din 1881.

Biserica este un amplu edificiu in stil gotic, cu planul format dintr-un cor poligonal compus din trei travee, flancat la nord de o sacristie; urmeaza spre vest un transept, apoi nava centrala si cele doua laterale; in vest a fost construit turnul masiv, inglobat in cele din urma intr-un nartex format, la randul sau, din trei nave. Inventarul mobil al Bisericii Evanghelice de la Sibiu este deosebit de valoros. Chiar daca o serie de vase de cult din argint aurit, opere ale unor vestiţi mesteri sibieni, precum Sebastian Hann, nu sunt accesibile publicului, alte piese de mare valoare pot fi admirate in biserica.

incepand cu anul 1496, timp de 300 de ani, Biserica a servit si ca loc de inmormantare pentru primari, comiţi sau alte personalitaţi sibiene. in anul 1796 se interzic inhumarile in biserica, dar cu toate acestea, se va mai face o excepţie in anul 1803, cand trupul neinsufleţit al baronului Samuel von Brukenthal va fi depus in cripta amenajata langa amvon. Pietrele funerare care acopereau mormintele au fost demontate din nava bisericii in anul 1853 si incastrate in zidurile ferulei, obţinandu-se astfel o galerie de 67 de lespezi funerare, unica in Romania. Ferula este compusa din trei travee susţinute de doua perechi de coloane masive. Pe latura sudica este o mica tribuna. Pe peretele vestic al acestei tribune se prezinta --Cronica pictata-- cu principalele evenimente din viaţa orasului.

PROGRAM DE VIZITARE: zilnic 10:00 - 20:00&

Informatiile si imagini preluate de pe turism.sibiu.ro

Bazele muzeului au fost puse in 1849, prin infiintarea Societatii Ardelene de stiinte Naturale (Siebenbürgischer Verein für Naturwiessenschaften), din care au facut parte personalitati marcante ale vietii stiintifice si culturale interne si internationale. Sediul Societatii Ardelene de Stiinte Naturale, a carui inaugurarea festiva a avut loc in data de 25 mai 1895, a fost construit de catre arhitectul clujean C.W. Friedrich Maetz.

Cladirea este plasata in portiunea dintre incintele a III-a (demolata) si a IV-a. Fatada principala, de conformatie neoclasica, are un portic cu patru coloane ionice deasupra careia se afla un balcon cu balustrada. Spre balcon se deschid trei usi dreptunghiulare inscrise in arc de descarcare semicircular prevazuta cu cheie de arc in forma de voluta. Cele trei axe sunt separate prin patru coloane corintice adosate care sustin un antablament cu friza inscriptionata cu cifra MDCCCXCIV (1894). Colectiile muzeului insumeaza aproape 1.100.000 de piese din domeniile geologiei, paleontologiei, botanicii si zoologiei, aflându-se din acest punct de vedere pe locul doi in reteaua nationala de profil. in data de 21 decembrie 2007, a fost deschisa cea mai moderna expozitie de istorie naturala din România, in prezenta ministrului Culturii, Adrian Iorgulescu, a primarului orasului Sibiu, Klaus Werner Johannis si a prefectului judetului Sibiu, Ioan Mitea.

Din punct de vedere tematic, expozitia si-a pastrat caracterul sistematic, prezentând principalele grupe de animale in evolutia lor filogenetica. Novatoare sunt scenografia prezentarii si solutiile muzeotehnice adoptate. Astfel, in noua configuratie, s-a acordat o importanta deosebita prezentarii dioramate, piesele fiind asezate in display-uri in care se reproduce habitatul fiecarui animal in cadrul unui ecosistem. Numarul de piese s-a redus dar fara sa fie afectata diversitatea. S-a recurs la o cantitate mult mai mare de materiale complementare, respectiv texte explicative, imagini statice si imagini in miscare. Selectia tuturor materialelor incorporate in butaforie s-a facut pe criteriul compatibilitatii iar calitatea microclimatului din sectorul expozitional este asigurata prin climatizare generala.

TARIF: Adulti 13 Ron, , copii peste 7 ani 3,5 Ron, Copii pana la 7 ani gratis, Grupuri scolare 11 Ron

Informatiile si imaginile preluate de pe turism.sibiu.ro

A fost construit in sec. XV din piatra si consolidat un secol mai tarziu. Partea superioara, iesita in afara, se sprijina pe o insiruire de console cu guri de aruncare. De jur imprejur sunt amplasate cate cinci lacasuri de tragere pentru archebuze.Sub streasina: metereze in forma de trepte.

Informatiile si imagini preluate de pe turism.sibiu.ro

Cetatea Landskrone, care era o cetate de graniţă, a fost ridicată de saşi în timpul regelui Ludovic cel Mare numit şi -Maghiarul-, (fiul lui Carol Robert de Anjou, cel bătut la Posada de Basarab Vodă), între anii 1369 şi 1370. Avea un rol strategic, ea dominând, de aici, tot ţinutul, putând fi observate toate mişcările din Ţara şi Valea Oltului, dinspre Sadu sau Sibiu.

A fost stăpânită de nobilii maghiari din Tălmaciu, care au intrat în conflict cu regele Matia Corvin, care ordonă, la 1453, ca întregul sistem de apărare să intre sub administrare săsească. La fel, castelanii din -Cuibul de nobili răzvrătiţi- (cum apar într-un document al vremii) aveau relaţii încordate şi cu abaţia cisterciană de la Cârţa şi posesiunile ei, dorind să ia din veniturile mănăstirii la care contribuiau satele româneşti din zonă. În ciuda ordinelor repetate ale regelui Matia, de a se demola cetatea, aceasta este atestată ca funcţională şi amintită în documente la 1480 şi 1520, de unde rezultă că aici, la frontieră, chiar şi deciziile regelui nu prea erau executate -întocmai şi la timp-.

Este posibil ca, totuşi, cetatea să fi rămas un punct strategic deşi, în parte, a fost demolată, urme ale acestei activităţi existând (găuri mari în zid sau bucăţi de ziduri -rupte-). Zona se pare că a fost folosită ca loc de observare, de pe vremea dacilor până spre secolul al XX-lea, conform materialului arheologic descoperit. Cetatea poate fi un punct turistic pentru cei care traversează Tălmaciul, chiar dacă drumul până la -Landskrone- este dificil de efectuat cu automobilul. Oricum, merită, deoarece panorama de care ai parte când ajungi în vârf este, fără nici o exagerare, unică.

Secretele îngropate în pământ de-a lungul istoriei sunt scoase acum la iveală de -săpătorii- conduşi de arheologul dr. Petre Beşliu Munteanu de la Muzeul Naţional Brukenthal. Într-o discuţie punctată cu -plimbări- prin cetate, am aflat că zestrea arheologică este extrem de interesantă şi valoroasă.

Anterior, au fost descoperite fragmente de ceramică dacică, dovadă că avantajele strategice ale acest loc au fost exploatate încă de pe vremea dacilor, deşi nu s-au găsit urme de construcţii din această perioadă.

Acum, arheologii au descoperit ceea ce ar fi fost locuinţa castelanului şi a celor apropiaţi, rămasă neterminată (considerată, în mod nejustificat, ca fiind -capela- cetăţii), cunoscută sub numele de -palast-, de formă dreptunghiulară (14 x 6 m). Construcţia poate fi cauza menţionării, într-un document, a faptului că cetatea nu a fost terminată, referirea făcându-se la palast, nu la zidurile de apărare.

Casa parohială evanghelică din Tălmaciu este înregistrată la Ministerul Culturii, Institutul Național al Patrimoniului cu numărul SB-II-m-B-12569 și este un patrimoniu de interes național.

Casa parohialăc, situată în partea de nord – vest a bisericii, provine, în forma sa actuală, din anul 1718. Vechea casă parohială a ars după cum se știe în acest an. De această întâmplare amintește o placă memorială de pe latura îngustă a casei, situată în partea opusă a străzii, cu inscripţia: -Parochia igne nocturno malitioso 1718 die 26. aug. supposito incinerata extruebatur partim elecmosynis civium Cib. partim ecclesiae existentibus And.Teutsch I.R.N.S. Georg Werder C.P.ac I.G. Vette M.D. Castel P.T.Georg Belselio pastore loci anno salutis 1719 m. Iunio.-

Potrivit acestei inscripţii, casa parohială a ars l data de 26, luna august, anul 1718, fiind refăcută în anul 1719 cu sprijinul cetățenilor din Sibiu.

Casa parohială și biserica se află pe lista monumentelor protejate, de ea aparținand și un mic atriu, o curte gospodărească mai mare și o grădină mare.

Imagini si informatii: turism.talmaciu.ro

Șuvara Sașilor, arie protejată de interes național care corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip botanic) este situată în sudul Transilvaniei, pe teritoriul județului Sibiu, localitatea Talmaciu.

Aria naturală se află în extremitatea sudică a județului Sibiu, pe teritoriul administrativ vestic al orașului Tălmaciu (pe malul râului Sadu), în apropierea drumului județean DJ105G, care leagă localitatea Sadu de Tălmaciu.

Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Nr.152 din 12 aprilie 2000, privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a III-a – zone protejate și are o suprafață de 20 ha. Aceasta este inclusă în situl de importanță comunitară Frumoasa și a fost desemnată ca rezervație naturală în scopul protejării și conservării anumitor specii din flora spontană a împrejurimii Cindrelului.

Rezervația naturală (un fost teren ce a aparținut sașilor din zonă) reprezintă o arie cu pâlcuri de mesteacăn argintiu (Betula pendula), arin (Alunus glutinosa) sau zălog și fânețe ce adăpostesc specii floristice rare; dintre care unele protejate la nivel european prin Directiva 92/43/CE (anexa I-a) din 21 mai 1992 – privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică); astfel: șuvară (Molinia caerulea), narcisă (Narcissus stellaris), gladiolă (Gladiolus imbricatus), iris (Iris sybirica), brândușelele (Crocus banaticus), gențiană (Gentiana pneumonaunthe), mărarul porcului (Peucedanum rochelianum); precum și mai multe specii de orhidee (Orchis incarnata, Orchis laxiflora, Orchis transillvanica).

Imagini si informatii: www.turism-talmaciu.ro