Dragomiresti

Cunoscută şi ca biserica de lemn din Poienile Glodului, biserica se află în Maramureşul istoric şi a fost construită în 1632 de obştea satului. Localitatea Poienile Izei este atestată documentar prima dată în anul 1430. În Diplomele maramureşene din 24 noiembrie 1430, 18 iunie 1450 si 22 iunie 1458 această localitate este menţionată datorită stabilirii de proprietăţi, fiind atribuită ca donaţie unui descendent nobiliar. În decursul timpului s-a numit Poienile lui Ilieş, apoi Poienile Şieului, a Glodului, până la inspirata denumire de acum.

Este lesne de înţeles că, existând aici o comunitate, aceasta a fost preocupată să-şi construiască o biserică, fapt atestat documentar abia in anul 1604. De remarcat că în vârf, imediat sub cruce, se află o semilună din metal, despre care se spune că a fost amplasată pentru ca biserica să nu fie distrusă de năvălitorii tătari şi turci. Este cunoscut faptul că în incursiunea lor în Maramureş, din anul 1717, tătarii au incendiat toate comunităţile de pe Valea Izei cu bisericile şi casele lor şi au luat mulţi robi, scăpând doar biserica din Ieud, datată în 1364, şi cea din Poienile Izei, protejată de semiluna islamică.

Imagini si informatii: Kornis Feri

Mănăstirea Dragomirești este situată pe cursul superior al Izei, la altitudinea de 500 de metri, pe o colină între comunele Săliștea de Sus și Dragomirești. Complexul mănăstiresc se află în comuna Dragomirești, județul Maramureș, la 45 de kilometri Sud-Est de Sighetul Marmației și la 33 de kilometri Sud-Vest de Vișeul de Sus.

Este o mănăstire de călugări, reînființată în anul 1990, având hramul Sfântul Prooroc Ilie (20 iulie) și Nașterea Maicii Domnului (8 septembrie).

Prima biserică din lemn din Dragomirești a fost construită în anul 1772 și a fost mutată la Muzeul Satului din București. A doua biserică a fost construită prin grija monahului Pimen Moldovan în anii 1926 și 1927. Biserica a căzut pradă unui incendiu în anul 1949. A treia biserică din lemn a fost construită între anii 1951-1957, în vatra satului. În jurul acestei bisericuțe se constituie obștea călugărească în anul 1990, închegată de ieromonahul Sofronie Perta.

În anul 1993 a fost clădită lângă mănăstire Casa cu Paraclis ce adăpostește o icoană făcătoare de minuni. Icoana Maicii Domnului cu Pruncul datează din secolul al XVII-lea și a fost salvată din cenușa bisericii arse în anul 1949. Icoana făcătoare de minuni are o particularitate: piciorul stâng al Mântuitorului este în formă de palmă. Icoana este unicat la nivel național și se spune că celor care se roagă la ea li se împlinesc dorințele.

Imagini si informatii: Kornis Feri