Cetatea Landskrone, care era o cetate de graniţă, a fost ridicată de saşi în timpul regelui Ludovic cel Mare numit şi -Maghiarul-, (fiul lui Carol Robert de Anjou, cel bătut la Posada de Basarab Vodă), între anii 1369 şi 1370. Avea un rol strategic, ea dominând, de aici, tot ţinutul, putând fi observate toate mişcările din Ţara şi Valea Oltului, dinspre Sadu sau Sibiu.
A fost stăpânită de nobilii maghiari din Tălmaciu, care au intrat în conflict cu regele Matia Corvin, care ordonă, la 1453, ca întregul sistem de apărare să intre sub administrare săsească. La fel, castelanii din -Cuibul de nobili răzvrătiţi- (cum apar într-un document al vremii) aveau relaţii încordate şi cu abaţia cisterciană de la Cârţa şi posesiunile ei, dorind să ia din veniturile mănăstirii la care contribuiau satele româneşti din zonă. În ciuda ordinelor repetate ale regelui Matia, de a se demola cetatea, aceasta este atestată ca funcţională şi amintită în documente la 1480 şi 1520, de unde rezultă că aici, la frontieră, chiar şi deciziile regelui nu prea erau executate -întocmai şi la timp-.
Este posibil ca, totuşi, cetatea să fi rămas un punct strategic deşi, în parte, a fost demolată, urme ale acestei activităţi existând (găuri mari în zid sau bucăţi de ziduri -rupte-). Zona se pare că a fost folosită ca loc de observare, de pe vremea dacilor până spre secolul al XX-lea, conform materialului arheologic descoperit. Cetatea poate fi un punct turistic pentru cei care traversează Tălmaciul, chiar dacă drumul până la -Landskrone- este dificil de efectuat cu automobilul. Oricum, merită, deoarece panorama de care ai parte când ajungi în vârf este, fără nici o exagerare, unică.
Secretele îngropate în pământ de-a lungul istoriei sunt scoase acum la iveală de -săpătorii- conduşi de arheologul dr. Petre Beşliu Munteanu de la Muzeul Naţional Brukenthal. Într-o discuţie punctată cu -plimbări- prin cetate, am aflat că zestrea arheologică este extrem de interesantă şi valoroasă.
Anterior, au fost descoperite fragmente de ceramică dacică, dovadă că avantajele strategice ale acest loc au fost exploatate încă de pe vremea dacilor, deşi nu s-au găsit urme de construcţii din această perioadă.
Acum, arheologii au descoperit ceea ce ar fi fost locuinţa castelanului şi a celor apropiaţi, rămasă neterminată (considerată, în mod nejustificat, ca fiind -capela- cetăţii), cunoscută sub numele de -palast-, de formă dreptunghiulară (14 x 6 m). Construcţia poate fi cauza menţionării, într-un document, a faptului că cetatea nu a fost terminată, referirea făcându-se la palast, nu la zidurile de apărare.
