Miercurea Sibiului

In anul 1496 îi sunt înălţate navele laterale ale basilicii romanice cu contraforţi, ridicată în jurul anului 1260, căpătând astfel un aspect de biserică hală. Din clădirea iniţială s-au păstrat doar zidurile bisericii şi turnul (astăzi fiind integrat în acoperiş) . În podul navelor laterale se pot vedea încă ferestrele romanice rotunde din registrul superior, fiind acoperite în anul 1783 prin construirea unei bolţi deasupra navei centrale.

În această perioadă s-a extins şi corul, interiorul fiind decorat cu perechi de coloane toscane la arcul de triumf şi adosate pereţilor. Mobilierul datează din secolul al XVIII-lea. Zidul de incintă cu turn de poartă fiind construit între secolele XIII şi XV. Partea interioară este construită pe aproape întreaga lungime cu camere şi grânare masive, pe două niveluri, prin spatele lor trecand drumul de strajă. Acoperişul cămărilor, construit într-o singură apă, este prelungit, protejând de-a lungul secolelor şi până în zilele noastre lăzile de grâu ale sătenilor.

Imagini si informatii: kirchenburgen.org

Biserica actuală a fost ridicată după ce s-a efectuat demolarea vechii bazilici romanice. În anul 1836 s-a construit o biserică sală, completată în anul 1867 cu un turn. Interiorul bisericii este un frumos model de biserică clasicistă, în care şi-au găsit adăpost altarul din anul 1751 şi orga din anul 1816, ambele provenind din vechea bazilică. Din fortificaţii nu se mai păstrează la momentul actual decât ruine, dar, in schimb se pot remarca de o parte şi de cealalta a şoselei principale structura satului tradiţional, cu drumurile înguste şi gospodăriile tipice.

Localitatea Apoldu de Sus reprezintă una dintre cele trei aşa-numitele 'sate ale landlerilor', în care s-au aşezat în decursul secolului XVIII protestanţii deportaţi din Austria. Aici şi-au păstrat limba şi portul, pentru că au găsit aşeazarea pustiită şi masiv depopulată , formând astfel majoritatea conlocuitoare. Apoldu de Sus s-a dezvoltat începând cu secolul al XIII-lea, ajungând astfel una dintre cele mai importante aşezări săseşti. La mijlocul secolului XVII satul a fost incendiat şi distrus, iar în următorii ani populaţia a fost decimată de foamete, epidemii şi războaie. Din anul 1689 s-a păstrat un raport al preotului local asupra situaţiei disperate. Sosirea landlerilor la mijlocul secolului al XVIII-lea a adus cu sine şi o îmbunătăţire a situaţie economice locală.

Imagini si informatii: kirchenburgen.org